Declarația de conformitate PPWR: cine o emite și ce conține
O declarație de conformitate PPWR este documentul prin care fabricantul afirmă că un tip de ambalaj respectă cerințele articolelor 5-12 din Regulamentul (UE) 2025/40. Se emite de la 12 august 2026, data de la care se aplică regulamentul potrivit articolului 71.
Drumul până la ea este scurt. Articolul 38 trimite evaluarea conformității la anexa VII, care conține un singur modul, modulul A, controlul intern al producției. Fabricantul întocmește documentația tehnică, apoi declarația, după structura din anexa VIII. Niciun organism notificat nu intervine și nicio autoritate nu aprobă nimic.
Pagina răspunde la întrebarea care se pune prima despre declarația PPWR: cine semnează. Urmează ce conține documentul, cât timp se păstrează, când se emite o versiune nouă și ce se întâmplă dacă lipsește. Trimiterile sunt la alineat, verificate în textul publicat în Jurnalul Oficial L din 22 ianuarie 2025.
Ce este declarația de conformitate PPWR
Articolul 39 alineatul (1) cere ca declarația să ateste că a fost demonstrată îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolele 5-12 sau în temeiul acestora. Alineatul (2) adaugă trei condiții simultane: structura din anexa VIII, elementele prevăzute în modulul din anexa VII și actualizarea continuă. Documentul se întocmește sau se traduce în limbile cerute de fiecare stat membru unde ambalajul este introdus sau pus la dispoziție pe piață.
Alineatul (4) este fraza care decide unde ajunge răspunderea. Prin întocmirea declarației, fabricantul își asumă răspunderea pentru conformitatea ambalajului cu cerințele regulamentului. Modelul din anexa VIII repetă ideea la punctul 3, într-o formulare fixă: declarația se emite pe răspunderea exclusivă a fabricantului.
Granularitatea vine din anexa VII. Punctul 4 al modulului A cere o declarație de conformitate PPWR scrisă pentru fiecare tip de ambalaj, ținută împreună cu documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale.
Declarația PPWR nu este certificat și nu se depune nicăieri
Regulamentul nu creează niciun certificat PPWR și nicio schemă de certificare la care să vă înscrieți. Articolul 38 trimite exclusiv la anexa VII, anexa VII conține doar modulul A, iar modulul A nu implică organism notificat. Anexa VIII are totuși un câmp pentru organism notificat, la punctul 7, marcat „după caz”; pentru ambalaje rămâne necompletat.
Rapoartele de încercare, evaluările de reciclabilitate și certificatele de la furnizori alimentează documentația tehnică. Niciunul nu este declarația și niciunul nu mută răspunderea pe care articolul 39 alineatul (4) o atașează celui care o întocmește.
Declarația PPWR și declarația pentru contact alimentar sunt documente diferite
Ambalajul alimentar are nevoie de amândouă. Declarația de conformitate PPWR acoperă cerințele articolelor 5-12: substanțe, reciclabilitate, conținut reciclat, minimizare, etichetare. Declarația de conformitate pentru contact alimentar acoperă siguranța alimentară, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 și, pentru materiale plastice, al Regulamentului (UE) nr. 10/2011. Răspund unor acte diferite, acoperă riscuri diferite și niciuna nu o înlocuiește pe cealaltă.
Articolul 39 alineatul (3) acoperă ambalajul care intră sub mai multe acte ale Uniunii ce cer o declarație UE de conformitate. Un singur document le poate acoperi pe toate, cu condiția să indice actele vizate și referințele lor de publicare. Alternativa admisă de același alineat este un dosar format din declarațiile individuale.
Cine emite declarația de conformitate PPWR
Declarația de conformitate PPWR o emite fabricantul, pentru fiecare tip de ambalaj pe care îl introduce pe piață. Cine este fabricantul se stabilește la articolul 3 alineatul (1) punctul 13. Prima teză vizează persoana care fabrică efectiv ambalajul. Litera (a) mută însă calitatea la cel care are ambalajul proiectat sau fabricat sub numele ori marca proprie. Prezența altei mărci pe ambalaj nu schimbă rezultatul.
| Situație | Cine emite declarația | Temei |
|---|---|---|
| Convertorul produce și vinde ambalajul ca produs propriu | Convertorul | Art. 3(1)(13) |
| Proprietarul de marcă are ambalajul făcut sub marca sa | Proprietarul de marcă | Art. 3(1)(13)(a) |
| Proprietarul de marcă este microîntreprindere, iar furnizorul este în același stat membru | Furnizorul ambalajului | Art. 3(1)(13)(b) |
| Proprietarul de marcă este microîntreprindere, iar furnizorul este oriunde în Uniune | Furnizorul, numai pentru obligațiile articolului 15 | Art. 15(12) |
| Importatorul sau distribuitorul vinde sub numele ori marca proprie, sau modifică ambalajul astfel încât conformitatea poate fi afectată | Acel importator sau distribuitor, ca fabricant | Art. 21 primul paragraf |
| Acel importator sau distribuitor este microîntreprindere, iar furnizorul este în Uniune | Furnizorul, pentru obligațiile articolului 15 | Art. 21 al doilea paragraf |
Microîntreprinderea are sub 10 angajați și cel mult 2 milioane de euro cifră de afaceri sau bilanț anual. Definiția vine din Recomandarea 2003/361/CE, în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025. Cele două rute diferă și printr-un detaliu ușor de ratat. Articolul 3 alineatul (1) punctul 13 litera (b) vorbește despre ambalaj sau produs ambalat; articolul 15 alineatul (12) numai despre ambalaj.
Ce verifică importatorul și ce păstrează
Importatorul care nu intră sub articolul 21 nu emite declarație proprie. Articolul 18 alineatul (2) îi cere patru verificări înainte de introducerea pe piață. Că fabricantul a efectuat evaluarea de la articolul 38 și a întocmit documentația din anexa VII. Că ambalajul este etichetat conform articolului 12 și că documentele necesare îl însoțesc. Că articolul 15 alineatele (5) și (6) au fost respectate.
Două alineate se confundă frecvent și nu ar trebui. Alineatul (3) cere importatorului să indice pe ambalaj numele, denumirea comercială sau marca înregistrată și adresa poștală. Alineatul (7) este o obligație separată. Importatorul păstrează o copie a declarației UE de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziție la cerere. Termenele sunt 5 ani la ambalaj de unică folosință și 10 ani la ambalaj reutilizabil.
Ce verifică distribuitorul
Articolul 19 alineatul (2) pune trei verificări în sarcina distribuitorului, înainte de a pune ambalajul la dispoziție. Că producătorul supus responsabilității extinse este înregistrat conform articolului 44. Că ambalajul este etichetat conform articolului 12. Că fabricantul și importatorul au respectat articolul 15 alineatele (5) și (6), respectiv articolul 18 alineatul (3). Alineatul (4) adaugă o limită de reținut. Informațiile divulgate de producător nu pot fi folosite în alt scop decât verificarea conformității, iar utilizarea lor comercială este interzisă.
Fabricant și producător: două roluri, două autorități
Regulamentul folosește doi termeni pe care limbajul comercial îi confundă. Fabricantul, definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 13, răspunde de conformitatea ambalajului cu articolele 5-12: evaluarea conformității, documentația tehnică și declarația. Producătorul, definit la punctul 15 al aceluiași articol, răspunde de responsabilitatea extinsă: înregistrarea din articolul 44, raportarea anuală și contribuțiile din articolul 45.
Un ambalaj are un singur fabricant la nivelul Uniunii, dar câte un producător în fiecare stat membru unde este pus la dispoziție prima dată. Cele două calități revin de regulă aceleiași societăți, însă se demonstrează cu documente diferite, în fața unor autorități diferite.
Ce conține declarația de conformitate, punct cu punct
Anexa VIII fixează modelul în opt puncte numerotate, urmate de blocul de semnătură. Antetul poartă numărul de identificare al declarației.
| Punct | Ce cere anexa VIII | Ce se completează |
|---|---|---|
| 1 | Identificarea unică a ambalajului | Codul intern al tipului de ambalaj. Este alt număr decât cel al declarației, care stă în antet. |
| 2 | Numele și adresa fabricantului și, după caz, ale reprezentantului autorizat | Denumirea legală completă, sediul social, țara. |
| 3 | Declarația de răspundere exclusivă | Formulare fixă, nu se completează nimic: declarația se emite pe răspunderea exclusivă a fabricantului. |
| 4 | Obiectul declarației, care permite trasabilitatea | Descrierea tipului de ambalaj: format, structură de material, dimensiuni, destinație, suficient de precis cât să ducă la dosarul tehnic. |
| 5 | Conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii | Regulamentul (UE) 2025/40 și cerințele aplicabile din articolele 5-12, plus orice alt act al Uniunii aplicat, cu referința de publicare. |
| 6 | Trimiteri la standarde sau specificații tehnice | Standardele armonizate, specificațiile comune sau alte specificații tehnice în raport cu care se declară conformitatea. |
| 7 | Organismul notificat, după caz | Nu se aplică la ambalaje. Modulul A nu implică organism notificat. |
| 8 | Informații suplimentare | Referința dosarului tehnic, numărul versiunii și data ultimei actualizări. |
Blocul de semnătură închide documentul: semnat pentru și în numele fabricantului, locul și data emiterii, numele și funcția semnatarului, semnătura. Regulamentul nu prescrie un format de semnătură, deci semnarea electronică ține de dreptul național și de politica internă, nu de PPWR. Ce cere modelul este un semnatar nominalizat, cu funcția indicată.
Ce conține dosarul tehnic din anexa VII
Declarația se sprijină pe un dosar, iar dosarul are conținutul lui obligatoriu. Punctul 2 al modulului A cere fabricantului să întocmească documentația tehnică. Ea trebuie să facă posibilă evaluarea conformității ambalajului și să includă o analiză și o evaluare adecvate ale riscurilor de neconformitate.
Documentația conține, după caz și ca minim, șase elemente. O descriere generală a ambalajului și a utilizării prevăzute. Proiectul conceptual, desenele de fabricație și materialele componentelor. Explicațiile necesare pentru înțelegerea lor. Lista standardelor armonizate de la articolul 36 și a specificațiilor comune de la articolul 37 aplicate. O descriere calitativă a modului în care au fost efectuate evaluările prevăzute la articolele 6, 10 și 11. Rapoartele de încercare.
Cine vede dosarul și cine nu
Dosarul este intern. Doar declarația circulă. Distincția merită lămurită înainte să o ceară un client.
Rapoartele de încercare stau în dosarul propriu al fabricantului, iar formula introductivă a listei spune „după caz”. Acolo unde conformitatea se demonstrează prin calcul sau prin documentele furnizorului, nu există rapoarte de ținut. Dosarul se prezintă unei autorități naționale la cerere motivată, în 10 zile, potrivit articolului 15 alineatul (10). Punctul 4 al anexei VII trimite autorităților o copie a declarației, nu dosarul.
Nicio prevedere nu obligă fabricantul să dea documentația tehnică unui client. Singura obligație orizontală, articolul 16, merge invers: furnizorul îi datorează fabricantului informațiile de care acesta are nevoie pentru dosarul propriu. Un client care cere rapoarte de încercare o face pe temei contractual, nu în temeiul PPWR.
Mai multe cerințe își trimit dovada aici, explicit. Articolul 5 alineatul (6) pentru limitele de substanțe, articolul 7 alineatul (6) pentru conținutul reciclat și articolul 9 alineatul (4) pentru ambalajul compostabil. La fel articolul 10 alineatul (4) pentru minimizare și articolul 11 alineatul (3) pentru ambalajul reutilizabil.
Cât timp rămâne valabilă declarația de conformitate
Declarația de conformitate PPWR nu are dată de expirare. Articolul 39 alineatul (2) cere în schimb actualizarea continuă, ceea ce transformă valabilitatea într-o chestiune de control al modificărilor, nu de calendar.
Articolul 15 alineatul (4) enumeră declanșatorii. Fabricantul menține proceduri pentru ca producția de serie să rămână conformă și ia în calcul modificările de proiectare sau de caracteristici ale ambalajului. Același lucru este valabil pentru modificările standardelor armonizate sau ale specificațiilor tehnice în raport cu care se declară conformitatea. Când conformitatea poate fi afectată, evaluarea de la articolul 38 se reia.
Un furnizor nou de folie, un adeziv schimbat, o structură revizuită sau un standard actualizat produc fiecare o versiune nouă. O grafică nouă pe aceeași structură nu produce, cu excepția cazului în care atinge eticheta din articolul 12 sau acoperă informațiile de la articolul 15 alineatul (6).
Potrivit articolului 15 alineatul (3), declarația și documentația din anexa VII se păstrează 5 ani la ambalaj de unică folosință și 10 ani la ambalaj reutilizabil. Termenul curge de la data introducerii pe piață. Versiunile înlocuite rămân în dosar pe aceeași durată: ele arată care declarație a acoperit care perioadă de producție.
O declarație pentru fiecare tip de ambalaj
Punctul 4 al anexei VII fixează unitatea: o declarație scrisă pentru fiecare tip de ambalaj. Punctul 1 al anexei VIII identifică acel tip. Punctul 4 îl descrie suficient de precis cât să ducă fiecare ambalaj din familie la aceeași documentație tehnică.
Ce definește un tip este ceea ce de care depinde conformitatea: compoziția și structura materialului, cerințele aplicabile și evaluările din spate. Două doypack-uri cu aceeași structură laminată, diferite doar prin grafică, sunt același tip. Același doypack într-o structură diferită, sau cu alt strat de barieră, este alt tip, cu declarația lui.
Aritmetica lucrează de regulă în favoarea fabricantului. Un portofoliu de câteva sute de coduri de produs se reduce, grupat pe structuri, la un număr de tipuri de ambalaj de ordinul zecilor. Munca de grupare se face o singură dată, iar numărul de declarații urmează structurile, nu codurile.
Identificarea pe lot rămâne în evidențele de producție și, unde este relevant, în documentația tehnică. Declarația nu se reemite pe lot; se versionează la modificare.
Ce se întâmplă dacă declarația de conformitate lipsește
Articolul 62 este articolul de citit, și este cel pe care rezumatele îl sar. Enumeră paisprezece situații, literele (a)-(n), iar alineatul (1) atașează același prim pas tuturor: statul membru cere operatorului economic să pună capăt neconformității.
| Litera | Situația |
|---|---|
| (a) | Declarația UE de conformitate nu a fost întocmită. |
| (b) | Declarația UE de conformitate nu a fost întocmită corect. |
| (d) | Documentația tehnică din anexa VII nu este disponibilă, nu este completă sau conține erori. |
| (e) | Informațiile de la articolul 15 alineatul (6) sau articolul 18 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete. |
| (f) | Orice altă cerință administrativă din articolul 15 sau articolul 18 nu este îndeplinită. |
Când o neconformitate din această categorie persistă, se aplică alineatul (2). Statul membru ia toate măsurile adecvate pentru a interzice punerea la dispoziție pe piață a ambalajului, sau pentru a asigura rechemarea ori retragerea lui. Pentru literele (g)-(n), de fond, alineatul (3) trimite la sancțiunile naționale.
Sancțiunile naționale și cele două obligații paralele
Sancțiunile se stabilesc la nivel național. Articolul 68 alineatul (1) cere statelor membre să le adopte până la 12 februarie 2027, efective, proporționale și disuasive. Alineatul (3) fixează aceeași dată pentru notificarea Comisiei. Alineatul (2) cere ca sancțiunile pentru articolele 24-29 să includă amenzi administrative.
Două obligații merg în paralel. Articolul 15 alineatul (8) se aplică fabricantului care are motive să creadă că un ambalaj introdus pe piață nu este conform. Îl aduce în conformitate, îl retrage sau îl recheamă, și informează autoritatea de supraveghere. Articolul 39 alineatul (5) lucrează din sens invers. Autoritățile competente verifică anual, pe bază de risc, exactitatea unei părți din declarații, iar măsurile pot merge până la retragerea produselor neconforme.
Ce pregătiți înainte de prima declarație PPWR
Primul pas către prima declarație PPWR este gruparea portofoliului pe tipuri de ambalaj, nu pe coduri de produs. Pentru fiecare tip se stabilesc structura, materialele, polimerii, grosimile, furnizorul și formatul, fiindcă acestea decid câte declarații sunt de întocmit.
Al doilea este cererea de documentație către furnizori, într-un format unic, cu trimitere la articolul 16. Furnizorul datorează informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea cu articolele 5-11, inclusiv documentația tehnică din anexa VII. Alineatul (2) adaugă documentația impusă de actele Uniunii aplicabile ambalajului sensibil la contact.
Al treilea este desemnarea formală a semnatarului. Articolul 39 alineatul (4) leagă răspunderea de întocmirea documentului, deci persoana care semnează trebuie să poată angaja societatea. Termenele de arhivare, 5 și 10 ani de la introducerea pe piață, se stabilesc odată cu procedura, nu după primul control.
Întrebări frecvente
Care este temeiul legal al declarației de conformitate PPWR?
Articolul 39 din Regulamentul (UE) 2025/40 pentru obligația în sine și anexa VIII pentru structura documentului. Evaluarea care o precedă vine din articolul 38, care trimite la anexa VII, modulul A, controlul intern al producției. Obligația generală a fabricantului de a introduce pe piață numai ambalaj conform este la articolul 15 alineatul (1).
De când este obligatorie?
De la 12 august 2026, data de aplicare prevăzută la articolul 71. Ce contează este momentul introducerii pe piață, definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 10 ca prima punere la dispoziție pe piața Uniunii. Ambalajul introdus pe piață înainte de această dată poate circula mai departe.
Este nevoie de o declarație separată pentru fiecare cod de produs?
Nu. Anexa VII punctul 4 cere o declarație de conformitate PPWR pentru fiecare tip de ambalaj. Tipul se definește prin ceea ce influențează conformitatea: structura, materialele și cerințele aplicabile. Mai multe coduri de produs intră sub același tip dacă structura este identică. O grafică diferită nu creează un tip nou.
Cât timp se păstrează documentația?
Cinci ani la ambalaj de unică folosință și zece ani la ambalaj reutilizabil, de la data introducerii pe piață, potrivit articolului 15 alineatul (3). Declarația și dosarul tehnic se păstrează împreună, iar versiunile înlocuite rămân în arhivă pe aceeași durată.
Se aplică și ambalajelor de transport?
Da. Articolul 2 alineatul (1) aplică regulamentul tuturor ambalajelor, iar articolul 15 alineatul (1) nu face distincție. Folia stretch de paletizare, folia termocontractibilă și sacii de transport au nevoie fiecare de declarație, pe aceeași logică pe tip de ambalaj. Excluderea ambalajului de transport din articolul 12 alineatul (1) privește eticheta armonizată, nu declarația.
Ce se întâmplă dacă structura se modifică după emiterea declarației?
Se reia evaluarea și se emite o versiune nouă. Articolul 15 alineatul (4) cere fabricantului să ia în calcul modificările de proiectare și de caracteristici. La fel, modificările standardelor sau specificațiilor în raport cu care s-a declarat conformitatea. Articolul 39 alineatul (2) cere ca declarația să fie ținută la zi.
Poate proprietarul de marcă să emită declarația în locul fabricantului?
Întrebarea pornește de la o premisă greșită: în majoritatea cazurilor proprietarul de marcă este fabricantul, prin articolul 3 alineatul (1) punctul 13 litera (a). Convertorul rămâne furnizor și răspunde sub articolul 16. Excepțiile sunt cele două cazuri de microîntreprindere și situația de la articolul 21, unde importatorul sau distribuitorul preia rolul.
Poate fi emisă electronic?
Regulamentul nu prescrie un format de semnătură. Anexa VIII cere ca declarația să fie semnată pentru și în numele fabricantului, cu locul și data emiterii și cu numele și funcția semnatarului. Valabilitatea semnăturii electronice ține de dreptul aplicabil, nu de PPWR.
Ce diferență este între declarația PPWR și marcajul CE?
Regulamentul nu prevede marcaj CE pentru ambalaje. Conformitatea se demonstrează prin declarație și prin etichetarea din articolul 12. Nu există nici certificat PPWR: modulul A nu implică organism notificat, iar câmpul pentru organism notificat din anexa VIII, punctul 7, rămâne necompletat.
Surse
Regulamentul (UE) 2025/40, articolele 2, 3, 12, 15, 16, 18, 19, 21, 36, 37, 38, 39, 44, 45, 62, 68 și 71. Anexele VII și VIII. Textul verificat este cel publicat în Jurnalul Oficial L din 22 ianuarie 2025, nu o sursă secundară.
Recomandarea 2003/361/CE pentru definiția microîntreprinderii. Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și Regulamentul (UE) nr. 10/2011 pentru materialele în contact cu alimentele. Comunicarea Comisiei publicată în Jurnalul Oficial C, 2026/3084 din 10 iunie 2026, document orientativ, fără caracter obligatoriu. Pagina explică o obligație legală și nu constituie consultanță juridică.
Resurse conexe
Întrebări despre documentația structurilor livrate.
Conținut revizuit de Laura Ionescu · 18.08.2026