Folie multistrat laminată pentru ambalaje flexibile

Folia multistrat laminată este obținută prin lipirea a două sau trei folii cu proprietăți diferite printr-un strat de adeziv. Stratul exterior dă rezistență și suprafață de imprimare, stratul interior asigură sigilarea, iar stratul intermediar, când există, aduce bariera la oxigen, la vapori de apă sau la lumină.

Se alege atunci când o structură monomaterial nu acoperă bariera cerută de termenul de valabilitate. Laminatul duplex, din două folii, dă cel mai bun raport cost-performanță pentru cerințe moderate; laminatul triplex, din trei folii, adaugă un strat funcțional pentru cerințe ridicate, precum cafea, carne în atmosferă modificată sau retort.

Ce este folia multistrat laminată

Laminarea nu creează un material nou, ci o structură în care proprietățile fiecărei folii se adună, cu condiția ca adezivul și parametrii de proces să fie corecți. Fiecare strat are un rol: exteriorul dă rezistența mecanică și suprafața de imprimare, interiorul dă sigilarea termică, iar straturile intermediare aduc bariera.

Laminatul poate rămâne monomaterial: când ambele folii sunt din aceeași familie de polimer, ca la BOPP/CPP, unde folia orientată și cea turnată sunt amândouă polipropilenă, structura este proiectată pentru un singur flux de reciclare. Structura devine mixtă doar când combină familii diferite, ca PET cu PE.

Un avantaj specific față de foliile coextrudate este imprimarea între straturi, numită trap print: cerneala se aplică pe fața interioară a foliei exterioare și rămâne prinsă între straturi, deci nu intră în contact cu alimentul și nu se șterge la manipulare. Este soluția standard pentru produse alimentare premium și pentru ambalaje cu cerințe stricte de contact.

Procesul de laminare și adezivii

Laminarea unește foliile printr-un strat de adeziv, în trei etape: aplicarea adezivului pe una dintre folii, suprapunerea sub presiune controlată și cura, adică intervalul în care adezivul formează legătura chimică definitivă. Rezultatul este o structură care nu se separă în condiții normale; forța de adeziune între straturi se măsoară în N/15mm și se verifică pe fiecare lot, ca structura să nu delamineze la sigilare sau în distribuție.

Laminarea diferă de coextrudare: la coextrudare, straturile ies simultan din același cap de extrudare și se unesc topite, fără adeziv; la laminare, foliile se fabrică separat și se unesc apoi. Avantajul laminării este libertatea de a combina orice două folii, indiferent de polimer sau de temperatura de topire; costul este adezivul, de regulă 2 până la 3,5 g/m² la structurile alimentare, care trebuie să respecte cerințele de contact alimentar din Regulamentul (UE) nr. 10/2011. O condiție prealabilă este tratamentul corona: suprafața trebuie să atingă cel puțin 36 dyn/cm ca adezivul să adere uniform.

Tipuri de laminare. Laminarea fără solvent este standardul actual: adezivul poliuretanic bicomponent reacționează chimic după amestecare, nu prin evaporare, deci lucrează practic fără emisii de compuși organici volatili și fără etapa de uscare, care consumă cea mai multă energie la procedeul cu solvent; are nevoie de o cură de 24 până la 72 de ore la 40 până la 50°C sau de câteva zile la temperatura camerei. Laminarea cu solvent se folosește pentru cerințe speciale de aderență, dar emite compuși volatili și cere recuperarea solvenților. Laminarea prin extrudare pune un polimer topit, de obicei PE, drept strat de legătură și funcțional. Laminarea termică unește foliile prin căldură și presiune, fără adeziv separat, la structuri simple.

Cantitatea de adeziv este critică: prea puțin, sub 1,5 g/m², dă aderență insuficientă; prea mult, peste 4 g/m², reduce transparența și crește riscul de migrare. Intervalul uzual pentru structuri alimentare rămâne 2 până la 3,5 g/m². Un risc specific combinațiilor cu coeficienți de alungire diferiți, precum PET cu PE, este încovoierea rolei (curling), controlată prin tensiunea pe fiecare folie în timpul laminării.

Duplex, triplex și structurile uzuale

Laminatul duplex combină două folii, de regulă un strat exterior imprimabil și un strat interior sigilabil, cu cel mai bun raport cost-performanță pentru cerințe moderate. Triplexul adaugă un strat intermediar funcțional, de barieră la oxigen (de regulă EVOH) sau de rezistență mecanică, și se justifică doar când nicio structură duplex nu acoperă simultan bariera, rezistența și sigilarea cerute. Dacă un duplex acoperă bariera necesară, triplexul adaugă cost fără beneficiu.

Bariera se clasifică practic pe trei niveluri, după rata de transmisie a oxigenului: înaltă, sub 10 cm³/m²/zi (EVOH, strat metalic fin), medie, între 10 și 150 (poliamidă, PET), și scăzută, peste 150 (PE și PP simple). Produsele cele mai sensibile, precum cafeaua măcinată cu termen lung, cer în interiorul nivelului înalt valori sub 1 cm³/m²/zi. Nivelul de barieră se alege după sensibilitatea produsului la oxidare și după termenul de valabilitate, nu după preferința pentru un material.

Structurile mixte combină polimeri diferiți sau un strat metalic și nu se încadrează în fluxurile de reciclare monomaterial. Structura PET/aluminiu/PE dă bariera cea mai înaltă, dar rămâne o structură moștenită, nereciclabilă; bariera înaltă fără aluminiu se obține cu EVOH, cu un strat metalic fin sau cu acoperiri transparente AlOx și SiOx. Laminatele cu poliamidă (PA/PE, PA/EVOH/PE), folosite pe piață pentru pungi de vid și termoformare, nu fac parte din oferta VLM Poliplast; materialul este descris informativ pe pagina de poliamidă.

Când monomaterialul nu este suficient

Structurile monomaterial PE sau PP sunt soluția corectă pentru produse uscate, panificație și gustări, cu cerințe moderate de barieră. Există însă aplicații unde bariera monomaterialului simplu nu ajunge, iar forțarea lui ar însemna termen de valabilitate neatins sau pierderi.

Cafeaua măcinată cu termen lung cere o barieră la oxigen sub 1 cm³/m²/zi și barieră la arome, pe care BOPP/CPP nu o dă singur; acolo intră triplexul cu EVOH. Carnea proaspătă în atmosferă modificată cere barieră la oxigen și rezistență la puncție, cerință acoperită pe piață de laminate cu poliamidă, în afara ofertei VLM Poliplast; alternativa din gamă este PET/EVOH/PE, cu compatibilitatea verificată pe produs. Produsele sterilizate prin retort cer structuri care rezistă la temperatură ridicată. Pentru aceste cazuri, structurile mixte rămân necesare până când alternativele monomaterial le replică performanța la același cost.

Regulamentul (UE) 2025/40 împinge spre monomaterial, dar termenul de 1 ianuarie 2030 lasă timp industriei alimentare să valideze structuri alternative. Modul corect de a gestiona tranziția este declararea stării de reciclabilitate pe fiecare structură livrată. Vedeți structurile monomaterial EcoMonoFilm.

Atmosferă modificată (MAP) și rolul foliei laminate

Atmosfera modificată are două regimuri, iar rolul cerut foliei laminate este opus în cele două. Vedeți folia cu barieră și MAP.

Reciclabilitatea laminatelor

Laminarea structurilor mixte este una dintre principalele cauze pentru care ambalajele flexibile nu se reciclează. Combinarea a doi polimeri diferiți, precum PET cu PE, dă o structură pe care sortarea în infraroșu apropiat nu o poate separa și pe care retopirea o degradează. Structurile mixte de acest tip nu se încadrează în fluxurile monomaterial și rămân relevante comercial doar fiindcă bariera lor nu poate fi încă replicată la același cost.

Structurile în care ambele folii sunt din același polimer, BOPP/CPP în fluxul polipropilenei sau BOPE/PE în fluxul polietilenei, sunt proiectate pentru sortare și reciclare într-un singur flux. RecyClass evaluează reciclabilitatea pe fiecare structură și pe fiecare flux, uitându-se la compatibilitatea polimerilor de bază, la tipul și cantitatea de adeziv, la densitatea optică a stratului metalic dacă există și la proporția oricărui strat incompatibil. Evaluarea se face pe fiecare structură, nu generic.

Regulamentul (UE) 2025/40 se aplică din 12 august 2026, iar de la 1 ianuarie 2030 ambalajele care nu ating gradele de reciclabilitate prevăzute la Art. 6 nu mai pot fi puse pe piață. Structurile cu aluminiu laminat și cu PVDC sunt sub presiune de eliminare din ambalajele de consum, nu din cauza barierei, care rămâne foarte bună, ci din cauza incompatibilității cu reciclarea; rămân folosite în blistere farmaceutice și la export în afara Uniunii. Direcția actuală combină trecerea la monomaterial acolo unde bariera o permite, laminatele PE/PE și PP/PP cu un strat subțire de EVOH, păstrat în proporția redusă acceptată de ghidurile de design pentru reciclare, și acoperirile transparente AlOx și SiOx în locul stratului metalic clasic. Proporția admisă nu este un prag din PPWR și nu este unică: variază între scheme și fluxuri.

Vedeți reciclabilitatea pe grade în PPWR și evaluarea RecyClass. Evaluarea orientativă a unei structuri se poate face gratuit cu instrumentul tool.recyclass.eu, dezvoltat de Plastics Recyclers Europe.

Cum alegeți structura potrivită

Alegerea structurii laminate parcurge cinci criterii, în ordinea de mai jos. Fiecare criteriu restrânge lista de structuri posibile.

Glosar tehnic

Termenii de mai jos apar în fișele tehnice și în specificațiile laminatelor. Glosarul complet este în dicționarul de termeni.

Întrebări frecvente

Resurse conexe