Impactul economic și de mediu al ambalajelor monomaterial
Impactul unui ambalaj monomaterial față de unul multistrat se decide la sfârșitul vieții lui: structura proiectată pentru un singur flux de reciclare poate fi reciclată, în timp ce ambalajele flexibile multistrat sunt, potrivit Comisiei Europene, adesea respinse de reciclatori și ajung la incinerare, la depozitare sau la export. Diferența se transformă în costuri prin trei mecanisme oficiale: contribuția de 2 lei/kg din România pentru cantitățile nereciclate, contribuția de 0,80 euro/kg pe care fiecare stat o plătește la bugetul UE pentru plasticul nereciclat și cerințele de reciclabilitate din Regulamentul (UE) 2025/40.
Toate cifrele de pe pagină provin din acte normative și din documente ale Comisiei Europene: Regulamentul (UE) 2025/40, Decizia (UE, Euratom) 2020/2053, OUG nr. 196/2005 și evaluarea impactului întocmită de Comisia Europeană pentru propunerea de regulament, SWD(2022) 384. Pagina nu folosește studii LCA comandate de industrie, ale căror rezultate depind de scenariul ales.
Ce arată evaluarea Comisiei Europene
Evaluarea impactului care a însoțit propunerea de regulament, publicată de Comisia Europeană la 30 noiembrie 2022, constată că trecerea de la sticlă și metal la materiale mai ușoare, precum ambalajele flexibile multistrat, caserolele și tăvițele, care nu sunt întotdeauna reciclabile, pune presiune pe reciclatori. În lipsa unor stimulente, reciclatorii resping aceste tipuri de ambalaje, care ajung incinerate, depozitate sau exportate.
Aceeași evaluare arată că rata medie de reciclare a ambalajelor din plastic declarată de statele membre a fost de 40,6% în 2019, față de 41,4% în 2018, și precizează că, în majoritatea statelor, cifra se referă la cantitățile colectate pentru reciclare, nu la cele reciclate efectiv. Comisia leagă direct lipsa reciclabilității de emisii: depozitarea și incinerarea materialelor reciclabile cresc emisiile de gaze cu efect de seră, iar dependența de materia primă virgină crește consumul de resurse.
Impactul cerințelor de proiectare pentru reciclare
Comisia a modelat efectul măsurii care a devenit articolul 6 din regulament: definirea ambalajului reciclabil pe criterii de proiectare pentru reciclare, cu o procedură de evaluare a reciclabilității. Rezultatele modelului, raportate la scenariul de referință pentru 2030:
| Indicator | Rezultatul estimat de Comisie |
| Rata de reciclare a ambalajelor greu de reciclat | Creștere de 11–20% |
| Rata de reciclare a tuturor ambalajelor | Creștere de 2% față de scenariul de referință, în 2030 |
| Costuri suplimentare de producție | 868 de milioane de euro în 2030 |
| Costuri suplimentare de gestionare a deșeurilor | 172 de milioane de euro în 2030 |
| Emisii evitate | 4,2 milioane de tone CO₂e |
| Apă economisită | 150.000 m³ |
| Costuri externe evitate, gaze cu efect de seră și calitatea aerului | 930 de milioane de euro |
Sursa: Comisia Europeană, SWD(2022) 384, măsura M22b. Pentru autoevaluarea reciclabilității, Comisia estimează costuri administrative anuale de 385 de milioane de euro, iar pentru evaluarea de către terți, dacă se face la fiecare 10 ani, de 750 de milioane de euro pe an, la nivelul UE.
Contribuția României la bugetul UE pentru plasticul nereciclat
Din 1 ianuarie 2021, fiecare stat membru contribuie la bugetul Uniunii cu 0,80 euro pe kilogram de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate, conform articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului. Cantitatea nereciclată este diferența dintre deșeurile de ambalaje din plastic generate într-un an și cele reciclate în același an.
România beneficiază de o reducere anuală forfetară de 60 de milioane de euro din această contribuție, potrivit articolului 2 alineatul (2) din aceeași decizie. Contribuția o plătește statul, nu operatorii economici, dar crește miza politicilor naționale de reciclare, iar acestea se transmit producătorilor prin răspunderea extinsă.
Contribuția de 2 lei/kg din OUG nr. 196/2005
În România, operatorii economici care introduc pe piața națională produse ambalate datorează la Fondul pentru mediu o contribuție de 2 lei/kg pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime din anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje care intră în instalații de reciclare sau de valorificare, conform articolului 9 alineatul (1) litera d) din OUG nr. 196/2005, în forma modificată prin Legea nr. 175/2023. Contribuția se plătește numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor: pentru cantitățile necontractate cu o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorului sau pentru cantitățile contractate pentru care organizația nu a îndeplinit obiectivele, după încasarea garanțiilor prevăzute de lege, conform articolului 10 alineatul (2).
| Obiectiv minim (anexa nr. 3) | 2023 | 2024 | Din 2025 |
| Reciclare, ambalaje din plastic | 35% | 40% | 50% |
| Reciclare, toate materialele | 60% | 60% | 65% |
| Valorificare sau incinerare cu recuperare de energie | 65% | 65% | 70% |
Reciclabil nu înseamnă reciclat. Contribuția se calculează pe cantitățile care nu au intrat în instalații de reciclare sau de valorificare, nu pe tipul de ambalaj. Un ambalaj proiectat pentru reciclare intră însă într-un flux care îl poate recicla, deci contribuie la atingerea obiectivelor; un ambalaj fără flux de reciclare rămâne în cantitatea nereciclată.
Cerințele Regulamentului (UE) 2025/40
De la 1 ianuarie 2030 sau la 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate prevăzute la articolul 6 alineatul (4), oricare dintre date este mai târzie, ambalajele se introduc pe piață doar dacă sunt reciclabile în clasele de performanță A, B sau C, cu pragurile de 95%, 80% și 70% din anexa II. De la 1 ianuarie 2035 se adaugă cerința de reciclare la scară largă, iar de la 1 ianuarie 2038 rămân pe piață doar clasele A și B (articolul 6).
Contribuțiile EPR se modulează după clasele de reciclabilitate la 18 luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 6 alineatele (4) și (5), conform articolului 6 alineatul (8). Pentru ambalajele din plastic, articolul 7 cere conținut reciclat de la 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la actul de punere în aplicare aferent, oricare dintre date este mai târzie: 10% pentru ambalajele sensibile la contact din alte materiale plastice decât PET și 35% pentru celelalte ambalaje din plastic, cu praguri de 25% și 65% de la 1 ianuarie 2040.
O structură monomaterial proiectată pentru fluxul de reciclare PE sau PP pornește din poziția favorabilă față de aceste cerințe, iar clasa ei se stabilește pe ambalajul complet, după criteriile actelor delegate. Detaliile sunt pe pagina despre clasele de reciclabilitate.
Costurile de producție
O structură multistrat cu folie de aluminiu, de tipul PET/Al/PE, cere straturi produse separat, unite prin laminare cu adeziv, iar fiecare etapă adaugă consum de material și de energie. O structură monomaterial PE sau PP folosește o singură familie de polimeri, ceea ce simplifică documentarea reciclabilității pe structură.
Costul unui ambalaj nu depinde însă doar de structură: în preț intră materia primă, energia, transportul, cursul valutar și parametrii comenzii. Factorii care formează prețul ambalajului sunt explicați în ghidul despre prețul ambalajelor flexibile, iar treptele tehnice ale tranziției pe pagina de avantaje și provocări.
Aveți nevoie de o structură monomaterial pentru produsul dumneavoastră?
Trimiteți produsul, cerința de barieră și linia de ambalare, iar echipa propune structura monomaterial PE sau PP potrivită, validată prin teste pe linia dumneavoastră, împreună cu fișa tehnică și cu declarația de conformitate.
Resurse conexe
Avantaje și provocări
Treptele de barieră, adaptarea liniilor și costurile tranziției, cu soluțiile lor.
Reglementări și standarde
PPWR, clasele de reciclabilitate și documentele care trebuie să însoțească o structură.
Conținut reciclat rPE și rPP
Cerințele PPWR de conținut reciclat și integrarea lui în structurile monomaterial.
Monomaterial vs multistrat
Comparația completă între cele două abordări, pe criterii tehnice și economice.